Page 6 - 3.2_RO

JIMINY SELF-HELP HANDBOOK 6

2. BAZE TEORETICE

2.1. De ce trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile experiențe?
Unii antreprenori preferă să evite responsabilitatea la diferite niveluri ale afacerii lor și să o transfere,
mai degrabă, altora (de exemplu, angajaților, clienților, partenerilor de afaceri), probabil datorită
presiunii ridicate în gestionarea unei afaceri. Proprietarul unui magazin poate presupune că afacerea
nu merge bine, deoarece clienții nu vor să cumpere produsele sau serviciile sale? Sau o cercetare de
piață ar trebui făcută înainte sau poate o analiză a vânzărilor la anumite intervale de timp pentru a
decide ce trebuie schimbat?

Eșecul merge mână în mână cu succesul. Michael Jordan, celebrul jucător de baschet NBA, într-un
interviu pentru ziarul Chicago Tribune, în 1997, a spus: „Am ratat peste 9.000 de aruncări în cariera
mea, am pierdut aproape 300 de jocuri, de 26 de ori mi s-a încredințat lovitura câștigătoare a jocului
și am ratat. Am eșuat iar și iar în viață. Și de aceea am succes.” Acesta este un bun exemplu de viață
despre cum succesul vine odată cu asumarea responsabilității pentru propriile experiențe.

Recunoașterea greșelilor sunt lecții de învățat și asumarea responsabilității pentru acțiuni și
consecințele sale reflectă capacitatea de a ne dezvolta personal, de a merge mai departe și de a reuși.
Recunoașterea responsabilității pentru propriile acțiuni implică conștientizarea alegerii de a reacționa
în anumite moduri sau de a decide în favoarea unei anumite soluții. Și, cel mai important, de a ne-o
asuma.
Viața, la modul cel mai simplu, este un proces continuu, simultan, paralel de luare a deciziilor, fie
pentru a iniția acțiuni, fie pentru a răspunde mediului. Asumarea responsabilității personale pentru
gândurile și acțiunile noastre este o provocare și necesită disponibilitatea de a învăța din propriile
greșeli, de a ne asuma succesele și eșecurile, de a da vina pe circumstanțele externe și de a prelua
controlul intern asupra vieții noastre.